Vaccinare

Ce program de vaccinare este recomandat pentru câini?

Programul de vaccinare depinde de vârsta şi de istoricul vaccinarilor. Astfel, cel mai important program de vaccinare este cel ce vizează vârstele mici sau căţeii după naştere până la vârsta de 5-6 luni. Pentru câinii mai mari de această vârstă si care nu au fost niciodată vaccinaţi, de obicei se aplică un altfel de program, mai scurt dar cu acelaşi efect.

Cum se vaccinează un căţel de vârsta mica şi cu ce vaccin, cand şi mai ales împotriva căror boli?

Cele mai importante vaccinuri sau mai bine spus, boli împotriva cărora se vaccinează câinii la începutul vieţii, sunt parvoviroza, hepatita infecţioasa şi jigodia (distemperul). Pentru aceste boli exista vaccinuri ce le cuprind pe toate, numite polivalente. Există şi vaccinuri monovalente, mai cunoscute fiind cele împotriva parvovirozei canine.

Vaccinarea este începută, pentru căţei, la vârsta de 5-6-7 săptămâni de viaţă. Acest lucru se întamplă pentru că, după această perioadă, anticorpii primiţi de la mamă, încep să dispară din organism, lăsând organismul lipsit de apărare faţă de aceste boli. În România, vaccinarea este începută, de obicei, de la vârsta de 5-6 săptămâni cu vaccinarea împotriva parvovirozei canine (vaccinare monovalenta) sau şi împotriva distemperului (jigodie), deci o vaccinare bivalentă. Vaccinarea se efectuează doar în cazul unui câine clinic sănătos.
După această primă vaccinare, dar nu mai devreme de 14 zile, se efectuează o noua vaccinare (booster sau rapel) de stimulare suplimentara a imunizării iniţiale şi adaugare de valenţe noi (de boli împotriva cărora se protejează animalul). Această vaccinare, este recomandata, mai ales în străinatate, a fi efectuată după 3-4 săptămâni de la prima. În România însă, situaţia epidemiologică este foarte dificilă pentru câini, existând o incidenţa mare a bolilor cu morbiditate şi mortalitate crescute (adică boli ce afectează foarte multe animale şi care pot evolua grav, până la deces) precum parvoviroza, jigodia şi hepatita infecţioasă. Din acest motiv, este instituită carantina, adică o măsură de prevenire a contactului câinelui tânăr cu animale bolnave, purtătoare sau cu surse secundare (suprafeţe contaminate). Din cauza acestei situaţii epidemiologice grave, vaccinarea se repetă la două săptămâni, după 14 zile de la prima, deci la vârsta de 7-8-9 săptămâni. Bolile ce sunt cuprinse în această vaccinare sunt, de obicei, parainfluenta canina, leptospiroza, hepatita infectioasa, coronaviroza.

După încă 2-3-4 săptămâni de la această vaccinare rapel, se mai poate efectua, la alegerea medicului veterinar, una cu acelaşi profil. Ultima vaccinare, pentru majoritatea raselor, este foarte aproape de vârsta de 4 luni (16 săptămâni de viaţă). Această vaccinare include şi cea obligatorie prin lege împotriva rabiei (turbării). Aceasta vaccinare este numită polivalentă la care se adaugă de obicei particula “cu antirabic inclus”. Acest vaccin este apoi repetat în fiecare an sau mai bine spus, înainte de împlinirea a 12 luni de la această ultimă vaccinare din primul an de viaţă.

În concluzie, vaccinarea căţelului începe în jurul vârstei de 5-6 săptămâni şi se termină la 16 săptămâni. Această perioadă este periculoasă şi de aceea este marcată de carantină în prima perioadă. Tot datorită incidenţei crescute, împreună cu aceste vaccinări poate fi efectuată şi cea împotriva tusei de canisă sau mai bine spus împotriva Bordetella bronchiseptica. Această vaccinare este importantă pentru că tusea ce însoţeşte boala se poate menţine câteva săptămâni şi poate evolua chiar cu pneumonie.

Ziceam că pentru majoritatea raselor, programul de vaccinare se termină la vârsta de 4 luni, sau în apropierea ei. Totuşi, există o sensibilitate foarte cunoscută la Rottweiler, Amstaff şi uneori Golden, pentru parvoviroza canină ce poate evolua chiar şi după aceste vaccinari, la vârsta de 7-8 luni, foarte grav. Din acest considerent este recomandată o vaccinare suplimentară împotriva parvovirozei canine după vârsta de 5 luni de viaţă.

Chiar dacă în străinătate, există zone în care legea permite vaccinarea antirabică la fiecare 3 ani, după vârsta de 2 ani, dacă programul de vaccinare iniţial a fost respectat şi a fost efectuat şi un booster sau rapel la 12 luni după ultimul, în România legea stipulează clar că vaccinarea antirabică este anuală, aceasta fiind practic cuprinsă în vaccinurile polivalente cu antirabic inclus, uzual folosite în fiecare an, pentru câinii adulţi.

Care este programul de vaccinare pentru câinii ce au trecut de vârsta de 4 luni sau sunt adulţi?

Dacă au fost sărite vârstele recomandate pentru vaccinurile iniţiale şi câinele a trecut de vârsta de 4 luni, atunci este recomandată o vaccinare polivalentă urmată la 3-4 săptămâni de una polivalentă cu antirabic inclus. Urmează ca în fiecare an, înainte de împlinirea a 12 luni de la această ultimă vaccinare, să se repete polivalentul cu antirabic inclus. Acelaşi program este indicat şi pentru câinii adulţi, făra istoricul vaccinării disponibil.

Ce se întamplă dacă am trecut de perioadă recomandată de vaccinare, în fiecare an?

Dacă au trecut mai mult de 12 luni de la vaccinarea polivalentă cu antirabic inclus, medicul veterinar poate recomanda ca intâi să se efectueze o vaccinare polivalentă simplă, urmată la 4 săptămâni de una polivalentă cu antirabic inclus.

Ceea ce doar acei proprietari responsabili ştiu este că odată vaccinat, câinele sau pisica nu este protejată 100%. Fiecare vaccin, în funcţie de boala împotriva căreia se face, în funcţie de producător, în funcţie de schema de vaccinare, poate avea o eficienţa cuprinsă între anumite limite, de obicei între 50-60% şi 99,9%. De exemplu, în cazul parvovirozei canine, la vârsta de 6 săptămâni, unele vaccinuri pretind eficienţa de 90% iar unele sunt cunoscute a fi mai puţin performante.

În final, putem spune că viaţa, ca manifestare biologica, este imprevizibilă şi imposibil de cuprins în rapoarte ştiintifice exacte şi de necontrazis. Vaccinarea, pe cat de mult a schimbat viaţa animalelor şi pe a noastra, pe atât este într-o continuă dezvoltare şi să nu cădem în capcana de a crede că odată vaccinat, protecţia este de 100%, adică boala nu se va mai manifesta. Medicul veterinar profesionist ştie acest lucru şi are în vedere mereu “scaparile” ce pot apărea în organismul animalelor.