Ce program de vaccinare este recomandat pentru câini?
Programul de vaccinare depinde de vârsta şi de istoricul vaccinarilor. Astfel, cel mai important program de vaccinare este cel ce vizează vârstele mici sau căţeii după naştere până la vârsta de 5-6 luni. Pentru câinii mai mari de această vârstă si care nu au fost niciodată vaccinaţi, de obicei se aplică un altfel de program, mai scurt dar cu acelaşi efect.
Cum se vaccinează un căţel de vârsta mica şi cu ce vaccin, cand şi mai ales împotriva căror boli?
Cele mai importante vaccinuri sau mai bine spus, boli împotriva cărora se vaccinează câinii la începutul vieţii, sunt parvoviroza, hepatita infecţioasa şi jigodia (distemperul). Pentru aceste boli exista vaccinuri ce le cuprind pe toate, numite polivalente. Există şi vaccinuri monovalente, mai cunoscute fiind cele împotriva parvovirozei canine.
Vaccinarea este începută, pentru căţei, la vârsta de 5-6-7 săptămâni de viaţă. Acest lucru se întamplă pentru că, după această perioadă, anticorpii primiţi de la mamă, încep să dispară din organism, lăsând organismul lipsit de apărare faţă de aceste boli. În România, vaccinarea este începută, de obicei, de la vârsta de 5-6 săptămâni cu vaccinarea împotriva parvovirozei canine (vaccinare monovalenta) sau şi împotriva distemperului (jigodie), deci o vaccinare bivalentă. Vaccinarea se efectuează doar în cazul unui câine clinic sănătos.
După această primă vaccinare, dar nu mai devreme de 14 zile, se efectuează o noua vaccinare (booster sau rapel) de stimulare suplimentara a imunizării iniţiale şi adaugare de valenţe noi (de boli împotriva cărora se protejează animalul). Această vaccinare, este recomandata, mai ales în străinatate, a fi efectuată după 3-4 săptămâni de la prima. În România însă, situaţia epidemiologică este foarte dificilă pentru câini, existând o incidenţa mare a bolilor cu morbiditate şi mortalitate crescute (adică boli ce afectează foarte multe animale şi care pot evolua grav, până la deces) precum parvoviroza, jigodia şi hepatita infecţioasă. Din acest motiv, este instituită carantina, adică o măsură de prevenire a contactului câinelui tânăr cu animale bolnave, purtătoare sau cu surse secundare (suprafeţe contaminate). Din cauza acestei situaţii epidemiologice grave, vaccinarea se repetă la două săptămâni, după 14 zile de la prima, deci la vârsta de 7-8-9 săptămâni. Bolile ce sunt cuprinse în această vaccinare sunt, de obicei, parainfluenta canina, leptospiroza, hepatita infectioasa, coronaviroza.
După încă 2-3-4 săptămâni de la această vaccinare rapel, se mai poate efectua, la alegerea medicului veterinar, una cu acelaşi profil. Ultima vaccinare, pentru majoritatea raselor, este foarte aproape de vârsta de 4 luni (16 săptămâni de viaţă). Această vaccinare include şi cea obligatorie prin lege împotriva rabiei (turbării). Aceasta vaccinare este numită polivalentă la care se adaugă de obicei particula “cu antirabic inclus”. Acest vaccin este apoi repetat în fiecare an sau mai bine spus, înainte de împlinirea a 12 luni de la această ultimă vaccinare din primul an de viaţă.
În concluzie, vaccinarea căţelului începe în jurul vârstei de 5-6 săptămâni şi se termină la 16 săptămâni. Această perioadă este periculoasă şi de aceea este marcată de carantină în prima perioadă. Tot datorită incidenţei crescute, împreună cu aceste vaccinări poate fi efectuată şi cea împotriva tusei de canisă sau mai bine spus împotriva Bordetella bronchiseptica. Această vaccinare este importantă pentru că tusea ce însoţeşte boala se poate menţine câteva săptămâni şi poate evolua chiar cu pneumonie.